Vine un moment in viata cand trebuie sa iei o decizie ce iti va schimba viata la 180 de grade…Problema este ca nu toti avem norocul de a avea timp pentru gandire, caci viata e scurta, timpul e limitat. Am luat decizii peste decizii, dar azi am luat inca una ce imi va schimba viata, nu ma intereseaza daca in bine sau in rau, dar stiu ca am luat o decizie, caci era nevoie de una. E o deicizie luata in pripa, stiu ca imi va face mai mult rau decat bine, stiu ca o sa ma doara si ca voi ajunge la final sa fac ceva ce voi regreta etern.
Am ajuns iara la momentul in care mi-as dori sa fiu o leguma, in coma, moarte cerebrala, anything. Da, gandesc ce spun. Ma doare tot ceea ce se intampla in jurul meu, ma doare ca sunt plina de probleme si ma doare ca nu stiu ce sa fac. Dar cel mai dureros este ca nu ma pot baza pe nimeni, nici macar pe mine. Si daca eu nu ma pot ridica, nu ma va ridica nimeni. Asa ca, din oboseala, am decis sa ma afund cu totul, sa ma inec in amaraciune si probleme. Am decis sa las chiar tot la voia intamplarii, sa suport consecintele, sa suport tot ce va urma, pana simt ca nu mai pot, pana am curajul sa imi sfarsesc existenta.
Uraste-ma, blameaza-ma, condamna-ma, dar nu esti in pielea mea, nu stii cat de greu este.
Jurnal 