Mai trece un an

 

Mai trece un an plin de stari, emotii si toate cele…Da, 2012 a fost anul schimbarilor, am simtit-o pe propria piele. Dar nu au fost tocmai schimbarile la care ma asteptam, iar toate schimbarile astea mi-au accentuat starea de confuzie. Am iubit, m-am indragostit, am fost dezamagita de nenumarate ori dar am si zambit, am ras si m-am bucurat de unele momente placute…

Daca as putea, as schimba tot ce s-a intamplat din iulie si pana azi, as schimba cursul destinului meu, mi-as schimba comportamentul si starea afectiva. Sunt atatea lucruri pe care as vrea sa nu le fi facut, dar se pare ca am considerat ,la acel moment, ca toate actiunile mele sunt potrivite. Acum e prea tarziu, nu pot decat sa fac ceea ce am facut intotdeauna, sa stric tot, sa fug, caci alta aparare nu mai am.

Vine Craciunul, marea sarbatoare despre care toata lumea vorbeste, perioada aceea a anului in care cheltuim mai multi bani decat avem, facem cadouri si primim, sau na, primiti.Stiu, suna urat, dar chiar nu am mai avut un Craciun calumea de mult timp, chiar nu am mai primit cadouri sau macar o urare din suflet.

E greu, dar ma descurc, doar sunt fetita mare de acum…E urat, dar o sa facem sa fie frumos.

Craciunul acesta il voi petrece pe drumuri, in tren sau autocar, voi vedea. Incerc sa fug cat pot de mult de singuratatea pe care mi-o ofera iarna, viata si anul. Incerc sa fac cat mai multe asa incat sa imi fie bine, sa nu cad iar cu totul in butoiul cu melancolie, depresie si manie.

Si mai trece o sarbatoare, mai trece un an si inca nu gasesc rostul…Pentru ce anume? Pentru nimic…